Cercetătile au fost inițiate în 1967 în Japonia pe un număr mic de animale pentru combaterea diareei la purceii subdezvoltați. Fecalele au devenit normale după 5 zile de tratament zeolitic intensiv (30% zeoliți în primele 15 zile și 10% în următoarele 15 zile), [173]. Alte experiențe au rezultate bune la scroafe și tineretul porcin, nu le amintim aici din  cauza numărului mic de animale/variantă. Totuși la timpul lor, rezultatele comunicate au stârnit interesul și au stimulat cercetarea în țările vecine. Astfel în Coreea, Han și colaboratorii (1975, 1976) urmăresc efectul diferitelor nivele (1 – 6%) de substituție a tărâțelor de grâu cu zeoliți, la porcii supuși îngrășării, timp de 12 săptămâni, constatând creșterea digestibilității proteinei și extractelor neazotate. Rezultate similare au obținut concomitent Anai și colaboratorii (1976) prin administrarea a 5% zeoliți în rația porcilor, timp de 12 săptămâni, realizând o diminuare cu 4% a costurilor de producție pe unitate de greutate vie, paralel cu scăderea mirosurilor și umidității excrementelor.

În China, Lee și colaboratorii (1979) găsesc că prin adiția a 2% zeoliți naturali în rația porcilor Landrace și Yorkshire se obține o îmbunătățire a eficienței furajuluicu 3,5% față de un martor tratat cu antibiotice, ceea ce presupune posibilitatea înlocuirii lor.

Ma și colaboratorii (1979) administrează 5% tuf clinoptilolitic provenit din mina San-King (Prefectura Taipei, Taiwan) la scroafe, obținând un spor de 1,78 purcei născuți/scroafă, efectul cel mai bun realizându-se prin introducerea timpurie e tufului în rație, respectiv la 20 – 30 zile după fecundare. În acest caz s-au obținut 11,50 purcei/scroafă (comparativ cu martorul 8,60 purcei/scroafă), respectiv 11,32 purcei dacă tuful a fost introdus la 31 – 60 zile după fecundare și 8,11 purcei/scroafă, la introducerea zeoliților în rația scroafelor în perioada ce include a 61 zi până la a 90 zi după fecundare.

Ma și colaboratorii (1984) își continuă cercetările insistând asupra supraviețuirii embrionilor la porcii care primesc în rație tuful clinoptilolitic, mai sus-amintit, uscat la 400 ̊C, timp de 2 ore și măcinat sub 133 μ. Rezultatele obținute nu au confirmat pe cele anterior menționate de noi [203].

Se pare că în S.U.A. cea dintâi semnalare a fost a lui England și George (1975), care constată ca și Japonezii, scăderea frecvenței diareei la purceii care au primit în rație 5% tuf clinoptilolitic [173]. Pond și Mumpton (1979) confirmă această acțiune la purceii care au primit o doză mai mare de 10% tuf clinoptilolitic, mentionând și realizarea unui spor în greutate de 5% față de control și 4% față de o variantă care a primit și antibiotice – o confirmare a rezultatelor lui Lee și colaboratorii (1979). Cool și colaboratorii (1981) introduc 10% tuf clinoptilolitic tip 1010 A (Compania Anaconda, S.U.A.) în rația purceilor de 29 zile (rație pe bază de porumb), efectuând sacrificări în ziua a 62-a. Demn de menționat este îmbunătățirea conversiei hranei, respectiv un consum cu 42% mai mic la același spor de creștere, o digestibilitate mai mare a carbonului organic și a calciului, aceasta din urmă, statistic semnificativă. [cf. 203]. Cool și Willard (1982)  folosesc un tuf cu 95% clinoptilolit – deci cu o concentrație foarte mare de zeoliți – fărâmițat la 2,38 – 3,36 mm și cu o mărire a cristalelor de 3 – 5 μ. Tuful bogat în potasiu și sodiu, relativ bogat în fier, a dat rezultate bune mai sus- menționate. În stomac particulele se micșorează sub 0,5 mm în diametru. Pound și Yen (1984) obțin și ei răspunsuri diferite la porcii în creștere în hrana cărora s-a adăugat 5% tuf clinoptilolitic funcție de granulația particulelor, dar și de originea geografică, respectiv calitatea tufului vulcanic. Tuful cu o granulație sub 300 μ a dat în acest caz rezultate mai bune ca cel sub 800 μ. Tuful clinoptilolitic provenit de la Idaho a determinat un spor în greutate mai mare decât cel provenit de la New Mexico, concentrația clinoptilolitului fiind de 72% (față de 62%). Autorii subliniază că acest sortiment nu a conținut cuarț, a prezentat mai puțin siliciu, aluminiu, fier, sodiu, potasiu, calciu, și titan și mai mult magneziu și apă. Ei adâncesc aspectele fiziologice pentru a găsi un răspuns privind mecanismul deacțiune a tufului zeolitic. În experimente în care s-a administrat în rația purceilor, carbonat de amoniu și respectiv tuf clinoptilolitic (5%), sporul în greutate a fost mai mic în ambele variante față de un lot de control, cazurile de diaree au fost frecvente însă numai în varianta suplimentată cu carbonat de amoniu. Prezența clinoptilolitului în rația cu carbonat de amoniu determină scăderea în sânge a concentrației azotului uric [203].

În același sens pledează și cercetările efectuate în Cehoslovacia de Vrzgula și colaboratorii (1982) care suplimentând rația purceilor cu 5% tuf clinoptilolitic constată că nu se modifică defavorbil tabloul sanguin, dimpotrivă se îmbunătățește starea sănătății animalelor fapt reliefat și printr-un spor în greutate cu 23% mai mare, după 56 zile.  Administrarea concomitentă a carbonatului de amoniu și a tufului clinoptilolitic a determinat înmagazinarea în fază inițială a cationilor de amoniu în tuf, iar apoi cedarea lor lentă în sânge (figura 7.3). S-a realizat astfel o situație mai favorabilă fiziologic, știut fiind faptul că nivelul ridicat de amoniu în sânge este dăunător [267].

Tuful provenit de la Nizny Hrabovec are culoarea verde deschisă spre gri, spărtura concoidală și porozitatea fină, fiind puternic hygroscopic după uscare. Conține 40 – 60% clinoptilolit, fedspați plagioclazi (7 – 11%), cristobalit (6 – 9%), cuarț (2 -3%) mică (sub 1%) și urme de glauconit, montmorillonit, zircon și apatit. Comparând acest material cu tuful de la Idaho constatăm că nivelul zeolitic inferior și prezența cuarțului nu a împietat asupra rezultatelor bune obținute. Comparând și compoziția chimică constatăm în tuful din Cheoslovacia un conținut mai mare de siliciu, aluminiu, calciu, și potasiu, acesta din urmă fiind în cantitate dublă, iar sodiu la un nivel înjumătățit. Cantitățile mai mici de fier, mangan, magneziu și sodiu, ca și plusurile mai sus-menționate, pot fi, cel puțin în parte, responsabile de efectele obținute. Granulometric 60 – 70%  din material avea dimensiunea cuprinsă între 0,1 – 0,06 mm, restul fiind și mai mic măcinat. Furajul administrat la porcii de peste 35 kg a conținut 15,3% proteină brută, digestibilitatea nutrienților a fost de 75,2%, celuloză 0,75% , lizină 0,75%, metionină și cistină 0,49%, calciu 0,55%, fosforul 0,50%. La porcii sub 35 kg li s-a administrat un furaj complex cu un nivel proteic mai ridicat (19%). Patru experimente au fost efectuate pe animale de diferite categorii de vârstă și sănătate. La purceii afectați de diaree (greutate medie de 19 kg), după 10 zile s-a obținut un spor mediu în greutate de 6,2 kg, la lotul tratat cu 5% tuf, comparativ cu martorul unde s-a realizat un spor de numai 3,2 kg. La purceii sănătoși cu o greutate medie de 15,6 kg, în prima lună s-a observat un consum mai mare de furaje și rtealizarea unui spor mediu zilnic mai mic, dar în luna a doua sporul mediu zilnic a fost de 0,504 kg, comparativ cu 0,475 kg în lotul martor. Valorile hemoglobinei, hematocritului, eritrocitelor, leucocitelor, eozinofilelor, bazofilelor, neutrofilelor și limfocitelor din sânge nu s-au modificat, ca și a Ca, Mg, P, Na, K, și Fe în serul sanguin. Concentrația Cu, Zn, și Co a fost mai mare, iar cea a Se mai mică. Indicii homeostaziei acido-bazice nu s-au modificat substanțial, nici activitatea zimatică din ficat [266].

În Ungaria, de pildă, experimentele au fost pornite la scroafe cu 30 zile înainte de fătare și s-au continuat cu purceii fătați crescuți până la 100 kg. Un supliment de 12 – 13% tuf clinoptilolitic (50%) în rația scroafelor a determinat un spor de 8,76% la fătări, de 2% în greutatea purceilor fătați, creșterea poftei de mâncare, o mai bună rezistență la boli și nesemnalarea diareei (în lotul martor au fost astfel de cazuri). În perioada de îngrășare a purceilor rezultatele cele mai bune s-au observat în perioada din ziua a 75-a și a 120-a. Sporul mediu zilnic pe toată perioada, până la tăiere, a fost de 0,467 kg/zi față de 0,437 kg/zi, deci un plus de 6,86%. Economia de furaje la un complex de 25,000 capete ar fi de 760 tone/an, ceea ce la prețurile din 1980 reprezintă un câștig net de 814,800 forinți [95].  La acestea trebuie să adăugăm că porcii ajung la greutatea de tăiere cu 14 zile mai devreme, deci se poate folosi mai intens spațiul. Autorii prezintă și compoziția în metale grele a tufului folosit și constată că nu s-au semnalat mușcături de urechi caracteristice pentru deficiența acestora în rație. Se pare că fierul din tuf este utilizabil, căci nu s-au produs îmbolnăviri cauzate din lipsa de fier. Rezultatele au fost confirnate și de către Szabó și Molnar (1982) care au încercat 3 concentrații de tuf vulcanic și două sortimente. Merită să mai menționăm că scăderea în greutate a scroafelor în perioada de fătare  și alăptare a fost mai mică decât lotul martor, iar purceii din perioada de alăptare cu o greutate semnificativ mai mare. Se pare că se confirmă supoziția că efectele benefice ale adiției zeoliților în rația scroafelor gestante se transmit la purcei, probabil și prin lapte [95]. Cercetările românești, începute în 1978 de colectivul de specialiști de la Institutul Agronomic din Cluj- Napoca și continuate la Combinatul Agroindustrial – Timiș (COMTIM) au dat rezultate similare cu cele din țările vecine. Nu vom intra în amănunte căci ele au fost prezentate la diferite manifestări ștințifice și publicate, fiind accesibile specialiștilor din țara noastră [231, 232, 277].

Complexitatea cercetărilor efectuate la noi ne obligă să abordăm însă câteva aspecte mai puțin cercetate în străinătate. De pildă, prin sacrificările de control efectuate la purceii hrăniți cu rații zeolitizate s-a constatat creșterea lungimii corporale, a lungimii mici a carcasei, a masei cotletului, a masei de rasol, a splinei și a deșeurilor de fasonare, și scăderea lărgimii mari a carcasei, a masei șuncii anterioare, a antricotului și cefei etc. Aciditatea totală a peretelui și conținutului stomacal se dublează, crește și concentrația acidului lactic și acetic, scade cea a acidului butiric. Proteinemia prezintă valori mai mari. Se explică astfel, influența pozitivă a tufului zeolitic asupra gradului de utilizare a azotului din hrană, favorizarea creșterii substanței uscate, a proteinei, extractelor neazotoase și a substanțelor minerale în corpul animalelor [231].

Tuful vulcanic de Pâglișa cu care au experimentat Hațieganu și colaboratorii (1979) la purcei se aseamănă cu cel din Cehoslovacia, fiind mai bogat în Ca și K și mai sărac în Na. Adaosul de 5 și 7% în rație a condus la creșterea eficacității hranei cu 11% [231].

Eficacitatea hranei (cu 5 – 8% tuf) a fost cu 32% mai mare. S-a înregistrat o creștere a proteinemiei, calcemiei, fosfatemiei și potasemiei semnificativă a uremiei și magneizemiei [232].

Experimentările efectuate la COMTIM au condus la concluzia că există o perioadă de adaptare mai lungă sau mai scurtă (15 – 30 zile) a porcilor la rația zeolitizată, în funcție de vârstă și starea sănătății lor, precum și de calitatea furajului. Diminuarea prin diluție a nutrienților și valorii energetice a furajului este resimțită mai devreme sau mai târziu de animale care răspund printr-un consum mai mare de furaje și prin creșteri în greutate mai scăzute. De aceea, când nu se pot asigura furajele de cea mai bună calitate, nu se recomandă prelungirea adăugării zeoliților în rație la un nivel de 3 – 5% mai mult de 30 – 60 zile. O soluție intermediară ar fi încărcarea în prealabil a tufurilor vulcanice cu material organic și mineral rezidual, de pildă, din stațiile de epurare ale fabricilor de zahăr, a celor de bere, a celor de la complexele de creștere a animalelor, în treptele de epurare și producție biologică etc. (Marton și Bărbat, 1983), [232].

O problemă mult controversată este cea a adiției sau substituției.

Dacă rezultatele experimentelor de la COMTIM nu au fost dintre cele mai bune, aceasta se datorează poate și faptului că s-a substituit un component de bază din rație – porumbul, cu o cantitate echivalentă de tuf.

Specialiștii bulgari au procedat la adiția a 10% tuf clinoptilolitic în rații cu nivel proteic diferit (11,7%, 12% și 14%) la porcii de la 30 la 60 kg și 60 la 100 kg înregistrând un spor mediu în greutate mai mare și o creștere semnificativă a digestibilității substanțelor extractibile neazotate. Ca urmare ei au procedat la substituirea a 4% carbohidrați cu o cantitate echivalentă de tuf. În ambele loturi porcii au suferit inițial de colibaciloză, în varianta hrănită cu rație zeolitizată boala a durat cu 17 zile mai mult fapt explicabil prin scăderea energiei metabolizabile de la 3022 kcal/kg furaj la 2876 kcal/kg prin substituție, ceea ce diminuează evident capacitatea de rezistență față de boli a purceilor (de 10 – 30kg). În final producția și consumul de furaj nu au fost însă semnificativ diferite. În schimb conținutul de carne în carcasă a fost cu 9% mai mare, iar cea de grăsime cu 16% mai mic, ceea ce este în concordanță cu rezultatele obținute în țara noastră și altele deja menționate [203].

Substituirea a 4% porumb cu tuf vulcanic a condus, într-un experiment la scară largă, la porcii supuși îngrășării (de la 30 la 105 kg), la realizarea unui spor mediu zilnic apropiat, de 0,471 kg comparativ cu 0,461 kg la martor. Semnificativ mai mare a fost cantitatea de glucoză în sânge și activitatea fosfatazei alcaline și mai mic nivelul lipidelor, ceea ce argumentează din nou metabolizarea mai intensă a glucidelor, modificarea raportului carne/grăsime în carcasă, modificările morfologice semnalate anterior etc. De altfel aceste rezultate sunt confirmate și de cercetătorii sovietici care au constatat la tineretul porcin hrănit cu un adaos de 5 și 8% tuf clinoptilolitic, scăderea digestibilității lipidelor și creșterea digestibilității substanței uscate, a materiei organice, a proteinei, dar mai ales, a substanțelor extractibile neazotate. Toate acestea s-au concretizat printr-un spor mediu zilnic în greutate cu 11,6 și 15,2% mai mare ca în lotul de control [203]. Aceste date aflate la dispoziția noastră ne-au permis ca în capitolul anterior de generalități să putem închega o schemă foarte generală privind modul de acțiune a tufurilor vulcanice adăugate în rația porcinelor (Figura 7.2)

Sursa: “Tufurile Vulcanice Zeolitice – proprietăți și utilizări în agricultura și protecția mediului înconjurător”. Autori: Artimon Barbat și Alexandru Marton