În majoritatea lucrărilor se afirmă că s-a lucrat cu făină, pudră zeolitică, deci cu granulaţii de 60, 100, 200, cel mult 300 µm. La broileri, de pildă făina de 60 µm a fost mai eficientă ca şi cea de 300 µm (tabelul 7.4). La găini însă, cercetătorii sovietici au constatat că granulele de 1 – 2,5 mm sunt mai active ca făina zeolitică [203]. Pond şi Yen (1982) obţin la porcine rezultate mai bune cu un sortiment măcinat sub 320 µm, comparativ cu un alt sortiment granulat sub 1 mm. În materialul mai fin măcinat al aceluiaş tuf s-au determinat cantităţi puţin mai mari de Al₂O₃, Na₂O semnificativ mai mari de Ba, Co, Cu, Pb, Ti şi mai mici de alte elemente. Să fie aceasta cauza rezultatelor diferite sau efectul pur mecanic, ori poate ambele conjugate sinergic?

Un răspuns parţial îl dă Cool şi Willard (1982) care constată că granulele de peste 2 mm nu numai că nu deranjează digestia la porcii pentru îngrăşat ci, dimpotrivă, eficienţa hranei este mult îmbunătăţită. Faptul se explică şi prin rezistenţa mecanică relativ scăzută a granulelor, ceea ce permite fărămiţarea lor în gură şi apoi în stomac, până la dimensiuni sub 0,5 mm.

La cocoşii din rasa Leghorn hrăniţi timp de 40 zile cu furaje în care s-a introdus 7,5 % tuf granulat la 0,8 – 1,6 mm s-a înregistrat o uşoară creştere a eficienţei hranei, fecale mai uscate şi diminuarea mirosurilor în adăpost. Kopteva (1981) gaseşte că granulaţia optimă pentru broileri este de  1 -2,5 mm, iar  Kvaşali şi Mikautadze (1980), constată acelaşi lucru la găinile ouătoare [203].

La pui, cercetătorii maghiari au constatat modificări histologice negative în intestin şi o creştere mai slabă ca în lotul martor sub acţiunea tufului vulcanic fin divizat, care probabil că a aderat pe epiteliul intestinal [95].

Este din ce în ce mai evident că granulaţia materialului zeolitic trebuie corelată cu natura animalelor, vârsta lor şi specificul nutriţiei, respectiv, cu proprietăţile mecanice ale tufului vulcanic, rezistenţa la acţiunea fizică şi chimică din tubul digestiv al animalelor etc. Practici greşite ca turnarea tufului vulcanic fin divizat din saci în diferite amenajări pentru hrănire din adăposturi trebuie evitate căci praful fin care se degajă iminent deranjează atât animalele cât şi personalul care le deserveşte.

Sursa: “Tufurile Vulcanice Zeolitice – proprietăți și utilizări în agricultura și protecția mediului înconjurător”. Autori: Artimon Barbat și Alexandru Marton