Primele  experimentări în acest domeniu par a fi cele a a lui Onagi (1965) care utilizează rații cu 3%, 5% și 10% tuf clinoptilolitic sau mordenitic la puii de 48 de zile în rasa Leghorn, timp de 2 săptămâni. Eficiența furajului a crescut cu peste 20%, consumul de furaj și apă diminuându-se. Conversia hranei (furaj consumat/creștere în greutate) a fost corelată cu creșterea aportului de tuf vulcanic, prezentând valorile cele mai mici în varianta cu 10% tuf clinoptilolitic. Sporul în greutate a prezentat valorile cele mai mari în varianta în care furajul s-a substituit în proporție de numai 3% cu tuf mordenitic [189, 190].

În S.U.A. Arscott a experimentat pe broileri pe o durată de timp de 2 luni, adăugând în rația lor 5% tuf clinoptilolitic (de la Hector, California). Eficiența hranei a crescut cu 4 – 5%, fără a se înregistra mortalitate, dar sporul în greutate a fost mai mic atât după 30 zile, cât mai ales, după 60 de zile [173]. Diminuarea sporului în greutate poate fi suplinită prin lipsa mortalității, economia de furaje și antibiotice.

Se pare că efectle favorabile sunt mai pregnante în fazele inițiale ale experimentărilor căci Hayhurst și Willard (1980) obțin prin administrarea a 7,5% tuf clinoptilolitic în rația cocoșilor din rasa Leghorn, timp de 40 zile, o creștere a eficienței de utilizare a furajului în special în primele 10 zile, confirmând astfel mai sus-amintitele rezultate ale lui Onagi. Ca un efect secundar, dar nu de neglijat, dejecțiile au fost mai uscate și mai puțin mirositoare.

La găinile din rasa Leghorn, administrarea a 2,5% , 5% sau 10% tuf clinoptilolitic în rația lor, timp de 6 luni, nu a determinat modificări în greutate și în producția de ouă, dar a scăzut apa în dejecții la varianta cu 10% tuf și s-a redus semnificativ amoniacul din cotețe. Consumul de furaje crește proporțional cu mărirea contribuției tufurilor în rație, ceea ce dovedește că păsările resimt diminuarea valorii energetice a rației și răspund printru-un consum adecvat cerințelor fiziologice [175, 176].

Efectul adăugării zeoliților în rația păsrilor pare fi dependent și de vârste acestora căci Willis și colaboratorii (1982) semnalează sporuri în greutate și omai bună eficiență a hranei la broilerii în vârstă de 3 săptămâni, în rația cărora s-a adăugat 2 și 3% tuf clinoptilolitic, în timp ce la  puii de la o zi până la 21 de zile adăugarea a 1% tuf în rație nu a avut nici un efect. La nivel industrial, cu loturi de mii de păsări, Vest și Shutze (1984) obțin rezultate similare la broileri de 3 săptămâni hrăniți timp de o lună cu furaje combinate cu un tuf clinoptilolitic (18,2 kg tuf/909 kg de furaj). Deși energia și alți nutrienți din rație au scăzut cu cca 2% sporul în greutate realizat a fost cu 1,5 – 1,7% mai mare  ca în lotul martor. Se pare că efectul depinde și de sexul păsărilor căci la femele s-a înregistrat o descreștere a eficacității hranei [203].

Experimentările efectuate în Uniunea Sovietică la broileri de 4 și 6 săptămâni vin sa confirme constatările de mai sus, căci adăugarea a 1; 2 sau 5% tuf clinoptilolitic a determinat după o lună un spor în greutate cu 4,3 -  15,8 % mai mare ca la martor. După două luni amplitudinea acestor sporuri a fost mult mai mică (1,5 – 5,7%), (Tsitsishvili și colab. 1984), [203].

Rezultatele depind în mare măsură de cantitatea, calitatea și granulația tufurilor zeolitizate adăugate în rație, așa cum s-a mai arătat anterior. Dacă cercetătorii sovietici au determinat că aportul optim de zeoliți din rația boilerilor este de 4 – 6%, cei bulgari [203] au stabilit că este bine să crească gradat contribuția lor de la 0,5% la 1% și apoi la 1,5%. Astfel după 56 zile s-a obținut un spor în greutate de 3,6%. Sporuri mai consistente s-au realizat la noi în țară (fig. 7.1) prin adăugarea unor cantități mai mari de tuf vulcanic. Variația parametrilor este evident in funcție de calitatea (zăcăminte diferite) tufurilor și granulația lor (tabelul 7.4).

Așa cum am mai arătat  calitatea granulometrică optimă este un aspect încă insuficient clarificat din punct de vedere practic. S-a lucrat de la sortimente de cele mai fine și până la cele grosiere, obținându-se și într-un caz, ca și în celălalt, rezultate bune, mai rar efecte negative. S-ar putea să existe o corelație între structura granulometrică a furajului propriu-zis și a tufului adăugat, între proporția acestuia din urmă în rație, granulația sa și efectele de producție. Pe de altă parte, trebuie să ținem cont și de cerințele păsărilor, funcție de specie și vârstă, respectiv, de specificul metabolismului lor.

Interesante, în acest sens, sunt rezulatatele experimentărilor efectuate de Dion și Carew (1984) care hrănesc broilerii ad libitum lăsându-le libertatea de a alege (ciuguli) nisip sau tuf zeolitizat și  urmărind efectele de producție ale comportamentului lor. Păsările au arătat o predilecție mai mare pentru nisip pe care l-au consumat în proporție de 22% din cantitatea totală a rației zilnice. Dar, deși tuful clinoptilolitic a fost consumat doar în proporție de 3% păsările au crescut în greutate la fel de bine ca cele din lotul martor, iar eficiența hranei a fost puțin mai bună. A scăzut de asemenea consumul de apă [203].

Cercetări minuțioase s-au efectuat și la găini crescute în hale de producție in S.U.A. Cele peste 12.000 păsări din fiecare lot au consumat furaj standard și apă ad libitum, respectiv, furaj standard amestecat cu tuf clinoptilolitic (18,2 kg la 909 kg furaj). După 90 de zil s-a constatat că în lotul martor producția de ouă a scazut cu 3,1% , iar în lotul experimental doar cu 2,2%, aici determinându-se și o îmbunătățire a calității lor, a rezistenței la deformări. Eficiența hranei, cantitatea de furaj consumat/producția de ouă și mortalitatea au fost aceleași. (Vest și Shutze, 1984), [203].

Autorii au repetat experimentul, dar, de data aceasta, au ajustat ingredienții in așa fel încăt cele două loturi (de 19.000 și 18.000 păsări) să primească rații cu același nivel proteic, energetic, de calciu, fosfor și vitamine. Perioada de experimentare a fost prelungită la 154 zile. Producția de ouă a fost mai mică , mortalitatea ușor mai mare în lotul hrănit cu rație zeolitizată, dar a scăzut furajul consumat/producția de ouă, energia și proteinele consumate zilnic, fără a se înregistra efecte favorabile la calitatea ouălor. Considerăm că rezultatele contradictorii se datorează în primul rând prelungirii perioadei de administrare a tufurilor vulcanice. În acest caz nu poate fi vorba de o diminuare cantitativă a nutrienților, ci mai degrabă de o inhibare a unor funcții fiziologice, manifestate și prin scăderea poftei de mâncare, datorate probabil acțiunii mecanice de durată a zeoliților sau calității acestora. Din păcate, autorii nu prezintă amănunte privind compoziția tufului folosit pentru a putea face interpretări și comparări cu alte experimente similare.

Supozițiile noastre par a fi confirmate de rezultatele unor experimentări efectuate în URSS, căci substituirea a 1,2 sau 5% din rația destinată găinilor cu tuf clinoptilolitic de la Dzegvi (R.S.S. Georgiană) a condus la sporirea vitalității, a creșterii și dezvoltării, îmbunătățirea conversiei furajului și a metabolismului păsărilor, în paralel cu scăderea prețului de cost al furajului. Tuful vulcanic granulat la 1 – 2,5 mm a avut un efect pozitiv mai pregnant ca făina zeolitică, probabil datorită particularităților funcționale ale tubului digestiv la păsări. Acest efect nu pare a fi legat de vârstă, căci și broilerii au dat rezultate mai bune la această granulație. De fapt cercetătorii sovietici au constatat modificări induse de prezența zeoliților (5%) în rație și la nivel ultrastructural, în ficat, unde crește numărul sinusurilor capilare și a hepatocitelor, multe celule continând doi nuclei [203]. Pe de altă parte specialiștii maghiari constată creșterea activității fosfatazei alcaline și acide în duoden și a celei alcaline în ficat. Modificările structurale și funcționale de mai sus pot fi corelate cu efectele pozitive înregistrate așa cum, de altfel, evidențierea regresiunii papilelor din intestin și micșorarea numărului de celule granulare la puii hrăniți cu furaj în care s-a adăugat făină zeolitiocă, poate fi corelată cu rezultatele negative [95].

Accesibilitatea unor componenete minerale ale tufurilor pare a fi dovedită și prin experimentele lui Szábo și colaboratorii (1982) în care introducerea produsului în proporție de 9% în  rația găinilor a determinat o acumulare mai mare de fier în gălbenușul ouălor, în carnea pieptului și a pulpelor, cât și în fecale. Tuful vulcanic a conținut mult fier (369,63 mg/%) astfel încât prin adăugarea sa, în rație concentrația de Fe a crescut de două ori. Producția de ouă a crescut cu 1,5% iar consumul zilnic de furaj a scăzut cu 3,5% (tabelul 7.9), [95].

În Bulgaria s-a folosit un tuf clinoptilolitic fin (100 μ) și pretratat sub formă calcică sau potasică. Tuful încărcat cu uree a fost combinat cu fosfat dicalcic, o mixtură minerală și un lianț, procedându-se la granularea amestecului, produs denumit Carbazin. La aporturi mici de tuf pretratat, de până la 1,5% rezultate obținute la broileri au fost bune.

Tabelul 7.9  Variația unor cationi metalici în mușchi și ouă la găini hrănite cu rații zeolitizate (Szabó și colab., 1982), [95]

În țara noastră primele date obținute la păsări au fost publicate în 1979 de Hațieganu și colaboratorii de la institutul Agronomic din Cluj-Napoca. În modelul lor experimental adaosurile de tuf zeolitic în proporții cuprinse între 5 și 9% la rețetele de hrănire a puilor au determinat reducerea consumului de nutreț pentru unitatea de produs cu 4%, a proteinelor cu 5%, eficacitatea hranei crescând cu 12%. Coeficientul de utilizare al azotului a crescut de la 61,46% la 65,94% (tabelul 7.8). Conținutul proteic al carcasei puilor crește paralel cu reducerea grăsimii, fapt ce ridică valoarea produsului (tabelul 7.10).

Tabelul 7.10  Influența tufului zeolitic asupra compoziției chimice a corpului puilor sacrificați la 56 zile (Hațieganu si colab.,1979), 23 

Activitatea tufului vulcanic zeolitic adăugat în rația broilerilor conduce la creșterea coeficienților de digestibilitate a substanțelor neazotate (în principal glucide), a proteinei și grăsimii (tabelele 7.2 și 7.3).

Experimentările reluate de Hațieganu și colaboratorii în 1982/1983 în conditii de producție, cu tuful vulcanic adăugat într-o rație cu un nivel proteic relativ redus, în proporție de 3% au confirmat rezultatele obținute anterior. Menționăm că tuful zeolitic a prezentat o capacitate de schimb ionic pentru Ca²⁺ de 102,o6 mval/100 g, de 47,17 mval/100g pentru K⁺, 8,91 mval/100 g și 6,45 mval/100 g la Mg²⁺, respectiv Na⁺. Compoziția chimică procentuală a tufului de Mirșid cu care s-a experimentat la broiler în condiții de producție este: SiO₂ = 68,31;   Al₂O₃ = 11,86;   Fe₂O₃ = 1.47;    CaO = 4,09;   K₂O = 2,80   Na₂O = 0,80;   TiO₂ = 0,18;  pierderi la calcinare = 9,84 zeoliți = 70* (Bărbat și colab., 1979) [231].

Consumul de furaj pentru 1 kg spor în greutate a fost mai mic, de numai 3,16 kg comparative cu 3,46 kg la lotul martor (129.400 pui). Pe această cale s-a obținut un consum de nutreț combinat cu 8,7% mai redus, în paralel cu un spor mediu de creștere cu 7,7% mai mare, cea ce la un efectiv de 131.100 pui cât număra lotul experimental, a însemnat 8 tone de produs viu plus, incluzând și reducerea cu 5,45% a mortalității. În limbaj energetic la un efectiv de 100.000 pui, prin adaos de 3% tuf zeolitic timp de 60 zile, se poate economisi numai din furaje circa 25.163.000 kcal (tabelul 7.11).

Rezultate bune a obținut Hațieganu și colaboratorii (1983) și la bobocii de găscă unde s-a înregistrat un spor de creștere cu 11,5% mai mare, eficactatea hranei îmbunătățindu-se cu 24,7% prin administrarea tufului vulcanic ca înlocuitor în proporție de 8% a șrotului de floarea soarelui. În Ungaria s-au constatat de asemenea, că substituirea a 5; 10 sau 15%  din rație cu produse zeolitice poate fi rentabilă. Rezultate semnificative s-au înregistrat în cazul substituirii în rația găștelor pentru carne a 15% furaj cu tuf zeolitic, până la vârsta de 50 zile . Examinându-se datele obținute la valorificarea animalelor s-a constatat că este mai avantajos  a se substitui doar 5% din rație cu tuful clinoptilolitic. [95] Bunger semnalează efecte favorabile la curcanii hrăniți cu adaos de tuf clinoptilolitic  din Sheaville (Oregon, S.U.A.), [203].

Cercetările și experimentările efectuate în condiții de laborator, pilot sau producție, ca o regulă generală, lipsa toxicității tufului vulcanic zeolitizat la păsări. Calitatea materialului zeolitic conduce la varietatea răspunsurilor obținute iar pretratamentele efectuate și rezultatele obținute în urma lor, arată că tufurile cu un conținut de peste 60% zeoliți și în special cele bogate în calciu și potasiu, pot fi utilizate fără rețineri în rația păsărilor în proporții de 1 – 5%, uneori chiar mai mari.

Îmbunătățirea digestiei și asimilării unor componente ale rațiilor poate fi pusă pe seama efectului mecanic exercitat de particulele de tuf zeolitic ingerate, scăderea mortalității poate fi determinată de calitățile adsorbante ale zeoliților care conduc la reținerea temporară a unor gaze  și a amoniacului, ionilor de amoniu ce pot fi în exces în anumite situații  (calitate inferioară a furajelor, degradarea parțială a unor componente proteice, adausuri de uree etc.), cât și la eliminarea unor dejecții mai puțin umede și mirositoare, deci la un microclimat mai favorabil în halele aglomerate de producție.

Tabelul 7.11  Codițiile de lucru , efectele și  câștigurile  realizate  prin administrarea  tufului  vulcanic  în  hrana broilerilor (Hațieganu și colab. ,  1983)*

Sursa: “Tufurile Vulcanice Zeolitice – proprietăți și utilizări în agricultura și protecția mediului înconjurător”. Autori: Artimon Barbat și Alexandru Marton