Elemente ale unor tehnologii de furaje cu rații zeolitizate


zeolit in hrana animalelor

Întocmirea rațiilor

Majoritatea autorilor consideră zeoliții (tufurile vulcanice zeolitice) ca aditivi în furajul convențional al animalelor, în acest caz producându-se diluția nutrienților, efect dependent de cantitatea de tuf adăugată. În alte cazuri se procedează la substituția unui component din rație sau a mixturii nutritive in diferite proporții. Cunoscându-se că tuful vulcanic nu prezintă valoare nutritivă sau energetică pentru animale (cu excepția unor minerale accesibile) este evident că în această situație are loc o diluție, sărăcire a nutrienților, respectiv diminuarea energetică, în rațiile zeolitizate.

Kvashalli și colaboratorii [ cit.203] adaugă și substituie în rația broilerilor 1, 2 sau tuf vulcanic conținând 80% clinoptilolit. În primul caz obțin sporuri de 8 – 15% după 4 săptămâni, iar în al doilea de 4 – 10% . După alte 4 săptămâni sporul devine mult mai mic, mai ales prin substituire . Sivok și colaboratorii (1982) substituie 3 și 6% din concentratele destinate broilerilor, adăugând tuf zeolitic, fără însă a obține rezultate mai bune ca în variant martor. Diluția nutrienților pare a fi cauza principală a obținerii unor rezultate mai slabe la diferite categorii de animale [95].

În concepția noastră încărcarea tufului vulcanic cu nutrienți reziduali și biomasă nou formată în apele reziduale pretratate [208, 232] ar înlătura efectul de diluție și cel de reducere al nivelului energetic al rației. Tuful vulcanic zeolitic este indicat a se adăuga la o
rație bine echilibrată, într-un regim de hrănire „ ad libitum”, la animale normal dezvoltate.

Sursa: “Tufurile Vulcanice Zeolitice – proprietăți și utilizări în agricultura și protecția mediului înconjurător”. Autori: Artimon Barbat și Alexandru Marton