Aplicații ale zeolitului în combaterea dăunătorilor și îmbunătăţirea stării sanitare a solurilor


zeolit

COMBATEREA DĂUNĂTORILOR, ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII SANITARE A SOLURILOR

Tufurile vulcanice zeolitizate pot fi folosite ca suport pentru anumite substanţe din categoria erbicidelor, pesticidelor. Absorbite în material zeolitic ele pot fi mai eficient dirijate la locul de destinaţie, pe sol, în stratul superficial, pe sistemul foliar al plantelor etc. În al doilea rând se pot diminua pierderile prin evaporare sau infiltrare spre adâncime şi se evită poluarea pânzei freatice.
În Japonia, Yoshinaga şi colaboratorii [203] au brevetat în 1973 un procedeu de obţinere a granulelor zeolitice ca suport de fungicide organo-fosforice, iar Mori şi colaboratorii (1974) cercetează efectul dimensiunii particulelor şi a ratei de aplicare a zeoliţilor încărcaţi cu erbicidul necesar culturilor de orez. Hayashizaki şi Tsunyi (1973) au stabilit că erbicidul benthiocarb este de două ori mai eficient în eliminarea buruienilor din culturile de orez când este asociat su tuf clinoptilolitic, comparativ cu alte produse uzuale.

În România, Paulian şi colaboratorii [277] au experimentat cu bune rezultate condiţionarea cu tuf vulcanic a pesticidelor administrate culturilor de porumb, floarea soarelui şi sfeclă de zahăr. Durata de acţiune a insecticidului în sol acoperă intervalul de timp al apariţiei dăunătorilor, determină un procent ridicat de mortalitate a acestora şi o dezvoltare normală a culturilor.
În U.R.S.S., Aleşin şi colaboratorii (1980), (anexa 1) au brevetat un produs care conţine 3-5% clinoptilolit, destinat şi prevină percolarea erbicidelor din canalele de irigare în apa freatică.
În Ungaria, Bodnar şi colaboratorii (1982) constată că utilizarea în amestec a tufului zeolitizat cu lignit şi apă reziduală, conduce după 30 şi 60 zile la degenerarea şi distrugerea ouălelor de paraziţi şi a bacterio-florei patogene [95].

Acest aspect sanitar este deosebit de important în perspectiva folosirii tot mai intense a fertilizării cu ape reziduale şi dejecţii de la animale. Jinga şi colaboratorii (1984) de pildă, comunică rezultate bune obţinute prin irigări multianuale (1976-1983) a culturii de porumb cu apele reziduale provenite de la Complexul de creştere a porcinelor de la Periş. Se îmbunătăţeşte starea agrofizică a solului, creşte cantitatea de humus, N, P şi K în sol. Producţia creşte cantitativ de la 58,9 q/ha la 125,7 q/ha, la un regim de irigare de 6 x 500 m³/ha. În acelaşi timp creşte cu 2- 5% proteina brută în porumb. Autorii atrag însă atenţia asupra potenţialului infecţios ridicat al solului [208].

Bazându-se pe datele acumulate, acest potenţial infecţios putea fi diminuat prin:
1. o epurare biologică în bazine/ bălţi cu alge,
2. adăugarea în apă reziduală de irigat a cca. 20-40 t/ha tuf vulcanic fin divizat (în apa pretratată biologic doar 10-20 t/ha) antrenabil cu curentul de apă (60 µm),
3. înglobarea în stratul arabil, primăvara, a unei cantităţi de tuf vulcanic (0,5 – 1,5 mm; 10-20 t/ha) care să recepţioneze apa reziduală administrată în perioada de vegetaţie,
4. împrăştierea la suprafaţa solului a tufului vulcanic la 1 mm diametru, pentru modificarea albedoului şi inhibarea unor paraziţi.

Sursa: “Tufurile Vulcanice Zeolitice – proprietăți și utilizări în agricultura și protecția mediului înconjurător”. Autori: Artimon Barbat și Alexandru Marton